Despre mine

Fotografia mea
Bucuresti, Romania
I am what I shoot.

joi, 11 noiembrie 2010

Timpul

    Trăiești de mii de ori senzația opririi timpului atunci când privești în gol.Da, suntem capabili sa oprim timpul, suntem capabili să spunem stop, dar mai mult de-atât, suntem capabili sa călătorim în timp. 

    Am călătorit în vagonul amintirilor spre destinația Trecut.Văd momente unice, văd persoane ce nu mai sunt, dar totuși ele se află închise undeva în mine.Trăiesc sentimente care încă îmi zbuciumă sufletul.



Prima prietenie adevărată, primul ursuleț de pluș,  prima notă bună, prima notă proastă, prima carte citită în totalitate, primul cadou de Crăciun, prima pierdere a unei persoane dragi, primul aparat foto, primul întâlnire, primul sărut,  prima dezamăgire, prima țigară, prima excursie, primul telefon , prima discuție pe messenger, prima zi de liceu , primul semestru cu noii colegi, prima compunere despre filozofia dragostei, prima zi din vacanță și muuulte altele.

    E târziu, plec.Mă trezesc în Prezent.Profesoara țipă că cică ar fi gălăgie.Toată lumea e nervoasă.El îmi dă un mesaj.Zâmbesc.Îi trimit unul înapoi și mă pregătesc de o altă destinație.


    Vagonul viselor mă duce spre Viitor.Am păcălit iar timpul.Sunt eu și el în cadrul principal.Nu există stres.Față de trecut, prima/primul/primele  sunt înlocuite de următoarea/următorul/următoarele.Multe noțiuni renasc pentru ca au această posibilitate oferită de stația asta minunată.Am tot dreptul să visez și să lupt pentru vise pentru a nu cădea în amăgire.Timpul încearcă să mă deruteze, să mă păcălească.Se luptă cu mine și pentru a-l învinge, trebuie să mă mențin...