Despre mine

Fotografia mea
Bucuresti, Romania
I am what I shoot.

duminică, 10 octombrie 2010

A iubi nu are timp

E o poveste ce-o traim?Am fost iubiti, raniti si orbiti sa ne putem vedea... sa vedem ca eu te-am iubit inca din prima clipa cand m-ai privit si mi-ai sarutat crestetul, ca tu m-ai iubit cand ti-am zambit si ti-am mangaiat fata cu o atingere delicata.M-ai vazut ca fiind o floare, cu toate ca eram o buruiana uscatita de frig.Te-am vazut ca un inger, cu toate ca esti un demon in cautare de pasiune.Te-am iubit de-atunci de cand m-ai strans in brate, negandindu-te cat de firava sunt.M-ai strans ca si cand ti-ar fi fost frica sa ma pierzi.Mai stii?Te-am iubit.

Te-am iubit... si vei intreba daca inca te iubesc. De ce am scris la trecut? Pentru ca pasiunea care arde in mine a fost demult aprinsa.Si da, inca te iubesc.Suflet naiv, te voi iubi in continuare pentru ca verbul a iubi nu are timp.Sentimentul acesta copilaresc din inima mea nu cunoaste aceasta notiune, e constant. Cat despre tine ... stiu ca ma iubesti si tu fara a putea plasa acest sentiment unui timp.



 
Travis - Love Will Come Through
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Tectonica sentimentelor

-Ăă, ştiu de undeva nişte lucruri care m-au ajutat să-mi dau seama ce se întâmplă cu noi...
-Şi anume?
-Este vorba despre tectonica sentimentelor.Există în noi nişte plăci care se ciocnesc. Uneori ne simţim imediat, iar altele produc ... cutremure( în cazul nostru) pe care le constatăm aşa de târziu!
-E bine că la un moment dat le simţim.
-Da, asta am trăit şi noi... 
-E atât de ciudat. În mine s-a pornit un cutremur şi am nevoie de tine.Te vreau, Andra!
-Aşteptam să spui asta. Şi eu, Ştefan!




Elina:„Toţi bărbaţii sunt mincinoşi, schimbători, falşi, palavragii, ipocriţi, orgolioşi şi laşi, demni de dispreţ şi robiţi simţurilor; toate femeile sunt perfide, artificiale, vanitoase, curioase şi depravate; lumea nu este decât o cloacă fără de fund, unde focile cele mai informe se caţără şi se tăvălesc pe munţi de noroi; dar există pe lume un lucru sfânt şi sublim: unirea a două dintre aceste fiinţe atât de imperfecte şi de groaznice. În dragoste suntem adesea înşelaţi, adesea răniţi şi adesea nefericiţi: dar iubim şi, când suntem pe marginea mormântului, întoarcem capul ca să privim înapoi şi ne spunem: Am suferit adeseori, m-am înşelat câteodată, dar am iubit. Eu sunt cel ce a trăit, şi nu o fiinţă artificială, creată de orgoliul şi de plictiseala mea. Am iubit.”