Despre mine

Fotografia mea
Bucuresti, Romania
I am what I shoot.

duminică, 19 septembrie 2010



1.

Testament

    Subsemnata Bonnie Webbert, proprietar al acestei rulote a circului nomad Carnaval du Freak, in deplinatatea facultatilor mintale doresc sa imi exprim ultimele dorinte prin aceasta foaie:
    I.Averea mea nu este una imensa, dar voi dona cei $38,256 pentru imbunatatirea centrelor psihiatrice din California.(banii ii gasiti sub saltea)
    II.In primul sertar al sifonierului se afla jurnalul meu care reprezinta mai mult un roman biografic despre viata celei mai curajoase femei.Doresc a fi publicat, pentru ca intreaga lume sa-i cunoasca povestea si durerea pe care a purtat-o de la inceputul Noii Intelegeri pana la sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial.
    III. Vreau ca toti sa se simta liberi sa ma judece, chiar de sunt moarta.

    Cu acest act inca nelegalizat, imi inchei o durere insuportabila.Cu aceast act, imi eliberez propriile remuscari, care nu mi-au dat pace pana sa pot dezvaui adevarul despre moartea ei, care se afla in acele pagini de jurnal.
Mentionez ca venirea ei aici, la Carnaval du Freak, m-a impins sa scriu.
    Va rog sa binevoiti a-mi indeplini ultimele dorinte pentru ca viata mea banala sa capete un rost.
Data,                                               Semnatura,
Iulie 30, 1987                                                BonnieW.

           




Bonnie s-a ridicat de la masă şi s-a aşezat pe pat, inspirând cu putere ca şi când ar fi vrut să acumuleze suficient oxigen pentru a respira câteva minute în plus.Nu era greu de ghicit la cine se gândea.A întins mâna pe noptieră şi a luat o fotografie înrămată cu ea şi încă o femeie.Privirea ei era captată , probabil, într-o nostalgie pe care numai ea o putea înţelege.După un minut în care a studiat aceeaşi fotografie,s-a ridicat şi s-a îndreptat spre oglindă, nedesprinzându-se de poză.Odată ajunsă în faţa oglinzii, se  uită de nenumărate rânduri ba la fotografie, ba în oglindă. În ciuda vârstei de şaizeci şi şapte de ani, Bonnie arăta încă tânără.Nu a lăsat ca timpul să-şi pună amprenta pe ce iubea cel mai mult.În următoarele minute, a simţit o oarecare dificultate a respiraţiei împreună cu bătăi neregulate ale inimii şi a putut vedea o coloraţie vânătă a buzelor şi a lobului urechilor.Ştia că este un semn ce prevesteşte stopul cardio-respirator, deasemenea mai ştia şi că dacă nu intervine nimeni în maxim cinci - zece minute de la pierderea conştienţei, duce la deces.Dar Bonnie, bineînţeles, vroia să moară şi nu vroia să controleze ritmul bătăilor inimii prin autosugestie.Aşa că a luat testamentul, l-a pus în plic , dar nu a mai avut timp să îl sigileze.S-a prăbuşit. Privirea îi era orientată sus.Inima i-a cedat. Sângele nu mai era pompat în corp.Pulsul nu mai exista.Îşi pierdea conştienţa şi nu mai respira.
            Între timp,Bonnie se afla într-un tunel.Pereţii erau acoperiţi în totalitate de oglinzi.Pe masură ce înainta, în faţa fiecărei oglinzi ea se afla într-un anumit moment din viaţa ei.Era ca şi cum viaţa ei se repeta, doar că rămânea în permanenţă tânără.Se repetau imaginile în care ea aducea zâmbetul fiecărui bărbat atunci când se dezbrăca sau atunci când era în caravana Lyubei şi îi citea în cărţi, atunci când le-a împăcat pe Nadya şi Danya, chiar
şi când i-a tratat febra musculara lui Andy.Momentele din oglinzi erau în ordine cronologică.Momentele de mai sus erau antebelice.Au urmat cele interbelice, ziua în care Lyuba i-a citit în cărţi şi ziua în care o nou venită i-a schimbat viaţa.Şi-a retrăit cei 67 de ani în câteva minute.
            A ajuns la capătul tunelului şi a ieşit pe un câmp plin cu maci.A fost izbită de o imagine pe care nu a mai văzut-o niciodată, complet nepământească.În faţa ei se afla însuşi Paradisul, unde armonia dintre culori te lăsa fără suflare.Uitându-se înapoi, Bonnie a constatat că tunelul a dispărut şi nu a mai rămas nimic, însă priveliştea a încântat-o enorm.Norii atingeau pământul, soarele era atât de aproape şi totuşi nu ardea nimic cu razele lui.De undeva s-a zărit o siluetă familiară, un corp suplu, o talie de viespe, un păr lung şi creţ şi o strălucire dumnezeiască.
             În următoarea clipă, era în faţa lui Bonnie.Era prietena şi în acelaşi timp şi victima ei.Era aproape neschimbată, palidă  şi acest lucru o făcea să arate într-un fel inuman de frumoasă.
"Bună, Bonnie! Îmi pare bine să ne revedem." în timp ce zâmbetul i s-a prelins pe acea faţă perfectă."Anişka, e posibil?", i-a întins mâna."Ia-mă de mână şi rămâi cu mine!"

vineri, 10 septembrie 2010

Când o femeie iubeşte

Când o femeie iubeşte, ea iubeşte sincer.
Când ea iubeşte, ea îl face să vadă într-o altă manieră cerul cu norii lui senini şi noaptea cu ale ei stele pe post de felinare pentru îndrăgostiţi.
Ea îl ghidează spre pasiune, îl desfată cu fiecare sărut şi îl face să adore fiecare fior ce îi mângâie şira spinării.
Ea îl aduce în starea de a fi înfometat de dragostea ei şi îl hrăneşte cu prezenţa şi înţelegerea ei.Ea îi dăruieşte totul şi el se simte cel mai norocos bărbat din lume.
Fiecare părticică a corpului ei îi aparţine lui în întregime,fiecare părticică este sărutată de el şi fiecare orgasm e considerat de el ca o încântare adusă ei, zeiţa pe care nu încetează a o venera.
Ea îl acceptă înapoi, indiferent de câte ori i-a frânt inima şi e gata să-l iubească iar, şi el realizează că ea este unica care i-a dăruit lucruri pe care altele nu le-ar putea acoperi oricât ar încerca.
Ea îl duce spre o altă lume, o lume doar a lor, unde se pot iubi şi pot trăi fericiţi ca într-un basm.Ea îl face să realizeze că...

Atunci când o femeie iubeşte, ea iubeşte sincer.