Despre mine

Fotografia mea
Bucuresti, Romania
I am what I shoot.

vineri, 30 iulie 2010

Presimteam ca se va intampla ceva magic.Tin minte ca eram undeva sus si pluteam datorita muzicii.
Si stateam sa o comentam ca doi copii pe tipa care venea la auzul clopotelului.
Eu... eu nu aveam de gand sa fac primul pas si imi ziceam "Doamne, dar ce asteapta atat?".Nerabdarea si dorinta mea au fost satisfacute la putin timp dupa.

Buzele lui se plimbau pe gatul meu, iar fiecare sarut imi dadea fiori pe sira spinarii.As fi vrut sa nu inceteze.
Buzele lui erau atat de moi, incat pentru gatul meu era o desfatare fara margini.



Am ramas doar noi doi asteptand metroul de la Eroilor spre Basarab.El a facut primul pas.Eu trebuia sa-l fac pe al doilea intr-un moment potrivit.Am ras,ne-am simtit bine, iar cele 5 minute de asteptat ale metroului ce avea sa ma aduca acasa au trecut repede.

S-au vazut niste lumini.Venea metroul.Nu stiam ce sa fac, asa ca m-am apropiat de el, l-am sarutat langa buze, apoi am trecut usor pe ele.A fost un impuls.Buzele mele parca nu mai vroiau sa se desprinda de ale lui.Am pierdut metroul.

Panica!

Eu l-am sunat pe tata sa ii zic ca am pierdut metroul.Nu simteam nicio vina pentru asta si as mai fi stat ore intregi.
A fost un gest, poate copilaresc.Inca 5 minute, discutii ... . Vine metroul. Un sarut. Buzele lui le prind pe ale mele .Limba mea ii atinge usor buzele... . Metroul s-a oprit in statie si ne-am desprins unul de celalalt.

Si am plecat amandoi ...

vineri, 23 iulie 2010

Johnattan si Emily


Redd  s-a urcat în maşina ei şi a căzut pe gânduri.Faptul că o sunase probabil a fost o greşeală.Sau poate nu a fost o greşeală.În orice caz, ei doi au avut un trecut special.În spatele lor se afla o poveste unde se găseau întâi doi copii, Johnny şi Ellie.Au copilărit împreună şi apoi şi-au creat o adolescenţă deosebită.Jocul lor preferat era „De-a V-aţi Ascunselea”, dar ei nici n-au realizat că de fapt acest joc popular şi simplu, i-a ţinut împreună de-a lungul anilor.Jocul a constat în plecări consecutive, lăsând indicii, pentru ca apoi să se găsească, să se iubească şi să repornească căutarea.După  ce au terminat liceul, evident nu mai existau Johnny şi Ellie, ci J. şi Em.
Într-o dimineaţă, J. s-a îndreptat spre apartamentul lui Em., după rutina zilnică ce o avea cu Beast, un rottweiller loial şi aparent cu caracter uman.Ajuns acolo, Redd se găseşte singur într-un apartament uriaş, nemobilat,doar cu un bilet.


-    Drace!Până la Gull Lake?Tocmai Minnesota şi-a găsit?

Johnattan înjura întruna, ţinându-şi mâinile la tâmple.Drumul dintre Manhattan, Kansas şi  East Gull Lake, Minnesota măsura aproximativ 520 de mile, ceea ce îi dădea răgaz să facă rost de bani pentru drumul  până acolo şi să-l lase pe Beast în grija cuiva de încredere.Dar Johnattan a fost acolo.La ora 7 a fost la Gull Lake şi s-au întâlnit.După ce a căzut seara, s-au cazat la modestul hotel Grand View Lodge care era în apropiere. Cum au ajuns la hotel, li s-a oferit o cameră cu pat dublu, au luat cheile, au cinat la lumina lumânării şi au discutat până la miezul nopţii.
-    Eşti nebună!
-    Şi să ghicesc: ai alergat aproape 836 de km pentru o nebună?
-    Da, să fiu al naibii!
-    Ce prost ar mai face asta?
-    Unul îndrăgostit.
-    Şi de cine eşti îndrăgostit?
-    De o nebună pe care o iubesc şi îmi vine să sar acum pe ea!
-    Şi ce te reţine?
-    Masa dintre noi.Şi în plus aştept un moment oportun.
-    Şi eu aştept un moment oportun ca să las un prost care a alergat din Kansas până în Minnesota să sară pe mine.
-    Poate ar trebui să nu mai aşteptăm.
-    Atunci fă ceva în privinţa asta!



Johnattan s-a ridicat, a împins masa ca să aibe cale liberă până la Emily,a luat-o în braţe, a întins-o pe pat, a sărutat-o lung şi au început să se dezbrace uşor unul pe celălalt.Noaptea a trecut repede, dar jocul trebuia să continue.Emily s-a trezit singură şi a găsit un bilet de la Redd:

Tick, Tock!
„Second City”, IL.
E rândul tău.Ne vedem mâine în faţă la The Chicago Theater,
ora 5 P.M.J.Redd



-    Deci joci dur, huh?Bine ...

To be continued...

vineri, 2 iulie 2010

Visul unui osândit

Mă visam într-o pădure cântând la o liră ( da, exact, o liră! nici nu ştiu să cânt la aşa ceva). Se făcea că atunci când ciupeam fiecare coardă a lirei , sunetele se transformau într-o adiere uşoară care purta muzica.Stăteam sub un tei.De-odată, şi probabil din instinct, m-am îndreptat spre un lac din apropierea locului în care mă aflam. Luna plină se oglindea în albastrul apei. Era exact ca Albastrul de Voroneţ.În depărtare se afişa o siluetă perfectă. Era o tânără cum nu mai văzusem. Într-o clipă era în faţa mea.
Era zveltă. Avea părul mai lung de brâu care avea strălucirea şi culoarea cerului înstelat. Părul ei era însuşi Noaptea.Expresia chipului ei era tristă, făcându-i ochii să pară de un albastru şters.Buzele erau mici, dar rozalii ca trandafirii abia îmbobociţi.Sânii ei erau albi şi mici ca a unei fecioare din basme( cel puţin aşa mi le închipuiam, sau aşa le defineam puritatea şi frumuseţea ) .
A ridicat mâna încercând să-mi atingă faţa, dar parcă era oprită de o forţă nevăzută.
- Mai cântă-mi ceva să-mi dezlegi inima că mi-e robită de lanţuri de secole!
Vocea ei era atât de dulce.Nu m-am putut împotrivi aşa că m-am sprijinit de un stejar care părea să fie mai bătrân ca universul, dar numai el îşi ştia povestea, şi am început să cânt.
- Cum te cheamă ?am întrebat eu.
- Dacă-ţi spun, mă vei iubi ?
- Ca tine nu am mai văzut, făptură minunată!
- Dacă-ţi spun, mă vei iubi ?
- Da, o să te iubesc întotdeauna şi voi înota în oceanul infinitului pentru iubirea ta!
- Promiţi că-mi rămâi credincios, nu doar tu, ci şi inima ta ?
- Jur pe propria-mi viaţă şi pe toţi oamenii pe care îi iubesc la fel de mult!
- Zalina mi-e numele ...
- Al meu e ... , mi-a aşternut unul din degete pe buze şi a a şoptit decât un „ Şşşt!”
- Eu trebuie să plec pentru că răsare Soarele.Dar voi veghea asupra ta.Mă voi întoarce la noapte, scumpul meu ...
Ştiam că e un vis, dar inima-mi spunea în clipa aia că visul e doar o lume paralelă şi nu foarte diferită de lumea în care te trezeşti.Inima-mi spunea să cred.O priveam cum se îndepărta. Levita deasupra lacului sfinţit de atingerea trupului ei.Ştiam că aici trebuia s-o aştept. Ştiam că va veni şi mai ştiam că mă iubeşte.