Despre mine

Fotografia mea
Bucuresti, Romania
I am what I shoot.

sâmbătă, 27 februarie 2010


Era un copil ce alearga dupa un fluture pe un camp plin de flori uscate.Cinci  luni a alergat dupa acelasi fluture.Fluturele acesta era unul negru care stralucea de fiecare data cand copila se apropia de el.Ceilalti fluturi nu i se pareau atat de interesanti, nu aveau acelasi farmec, nu straluceau....erau banali.Dupa cinci luni, a inceput sa ploua datorita oboselii si tristetii copilei.S-a asezat sub un copac sa se fereasca de ploaie si se uita pierduta la acel fluture care dansa o data cu picaturile cazute din cer.Cand vroia sa renunte, cand speranta ei se imprastia printre lacrimi, a simtit o caldura imensa.Si-a luat mainile de la ochii secati de tristete si a vazut ca fluturele era langa ea si s-a asezat pe mana lui.In momentul atingerii,norii au disparut, soarele a inceput sa ofere iar caldura, iarba de pe camp a reinviat si o data cu ea si florile uscate, care au dat nastere celor mai frumosi maci.Pentru acea copila, misteriosul fluture e tot,chiar si dupa cinci luni.Legatura dintre ei a devenit una puternica si a adus stralucire in viata amandurora.


joi, 25 februarie 2010


 Fragment din cap.2 Eliberare - Jurnal Adolescentin de Udrea Teodora


Era deja 8 PM.Herăstrău,o linişte romantică,un peisaj de nedescris..da,treceam pe lângă Herăstrău.O pereche de bătrâni atât de drăguţă ţinându-se de mână.Părea ca o dragoste sau mai bine zis o flacără care ardea atât de puternic,pe care o putea stinge doar moartea.S-o ia dracu de moarte!Şi când stai aşa să te gândeşti...erau totuşi bătrâni şi îndrăgostiţi.Lucrul ăsta m-a pus pe gânduri: Până când va mai arde acea flacără?Sunt persoane care îţi sunt „tovarăşi” pentru câteva secunde sau minute sau ore.Şi atât.Nu ştii dacă îi vei mai vedea vreodată.Fiecare îşi urmează calea în acest imens labirint al vieţii şi nimeni nu reuşeşte să iasă din el cu viaţă.De ce?Suntem păpuşile lui Dumnezeu.Cine e Dumnezeu?Un copil imatur care se joacă cu aceste păpuşi.Ştia Arghezi ce ştia când a scris „Tablouri biblice”.Lăsând la o parte perechea de bătrâni,văd mai încolo o puştoaică puţin mai mare decât mine care îşi plimbă Saint Bernardul.Pe lângă ea trece un biciclist.Nici ea nu ştie dacă îl va mai vedea vreodata.


(Cititorule,poţi realiza ce fiinţe aproximativ complexe suntem?Suntem nişte fiinţe inteligente,capabile să perceapă fel şi fel de sentimente şi în legătură cu ce am scris mai sus...suntem capabili să gândim multe lucruri într-o fracţiune de secundă.Am zis aproximativ,pentru că ne lipseşte nemurirea,pentru că atunci când se termină firul cădem în necunoscut şi suntem uitaţi peste ani şi ani.Şi ce am realizat?Tot ce am făcut în viaţa asta cade o dată cu noi)

marți, 23 februarie 2010

Încep să te iubesc...
şi nu ştiu de ce.Poate pentru că am reuşit să-ţi dau masca jos şi să văd dincolo de ea.
Am descoperit cel mai frumos suflet.Şi asta datorită ţie.

duminică, 21 februarie 2010

Nu am inspiraţie


Nu am inspiraţie.Mă simt singură.Singură în cel mai adânc abis.Ştiai că tu eşti sursa mea de inspiraţie?Muzele nu-şi mai fac bine treaba.Ele spun aceleaşi şi aceleaşi lucruri.M-am plictisit de asta.Te vreau pe tine,vreau imaginea ta în minte să zbor în cele mai frumoase locuri,să zbor...să profit de aripile pe care mi le-ai dat.Să înot în cele mai frumoase sunete....cu tine.Salvează-mă...

miercuri, 17 februarie 2010

Citat


Bucureştiul, îndeosebi, are cele mai toxice amurguri, în toate anotimpurile. E greu să rămâi singur, să nu te îndrăgosteşti, să nu-ţi cauţi pereche într-un astfel de oraş, în care soarele se stinge cu atâta melancolie...-Mircea Eliade în Nuntă în cer-

Atunci şi-a meritat pe deplin titlul de Micul Paris.Încă mai avem unele elemente care îl mai fac să pară aşa,cum ar fi Cişmigiu,grădina amintirilor noastre.Şi...ce e mai frumos decât atât?

luni, 15 februarie 2010

Jocul de cuvinte

Te iubesc cu fiecare atingere a ta ce-mi dezmierdă pielea,făcându-mi inima să pompeze cu o viteză nelimitată.Te iubesc cu fiecare zâmbet pe care mi-l transmiţi cu sau fără motiv,cu fiecare sunet al respiraţiei tale care îmi îngheaţă orice mişcare şi mă face să tresar ca şi când un fior îmi trepidează toată suprafaţa corpului.Nu,nu e o declaraţie de dragoste.Te iubesc şi în acelaşi timp te şi urăsc.Nu te întreba de ce te urăsc,că dacă ţi-aş zice ar trebui să îţi iau zilele.Eşti ca un magnet.Eşti nonhuman.Eşti o nălucă atât de frumoasă,care mă hipnotizează în capcana ei.Ah,dar stai că aberez.
Te iubesc?Te urăsc?
Pot să îţi nutresc două simţământuri în acelaşi timp?Nu ai nimic fizic,dar eşti special.Am înţeles că un om poate avea totul neavând nimic şi nimic având totul,aşa ar spune eternul Luceafăr al poeziei.Are dreptate.Totul eşti tu şi tu eşti totul.E un joc de cuvinte.Sunt nişte note muzicale împrăştiate.Eşti tu.Nu, nu te iubesc.Nu pot explica ce simt,dar tu eşti universul meu.Ura mea se regăseşte în fiinţa ta care mă face să te iubesc.Dar nu te iubesc.Te urăsc.
E doar un joc de cuvinte...idiotule(nu,nu eşti idiot.eşti idiot într-un mod drăguţ).Eşti pur şi simplu o combinaţie de oxigen cu dioxid de carbon.De fapt...eşti monoxidul pe care îl fumez.

duminică, 14 februarie 2010

V Căcat

12:30.14 Februarie.V Day.Ce prostie.Chiar trebuie sa existe o anumită zi să îi arăţi partenerului sau partenerei ce simţi?Asta trebuie să o faci tot timpul.Nu doar azi că e Valentine's.
"Vreau să mă iubeşti întotdeauna,nu doar azi!!"

vineri, 12 februarie 2010

E un sentiment ciudat
Greu de suportat
Şi te arde, te-ntoarce, te-ngheaţă
Şi nu poţi să respiri

Simţi pe buze cum te arde

Nu vrei să-l alungi
Nu vrei să-l distrugi...

Pătrunde încet, încet

Sub piele
Măturând
Şi devastând...

Dar se consumă,

Se dizolvă
Te linisteşti...

Şi relaxat şi fără vorbă

Nu poţi să mişti, nici să gândeşti...




Şi cam asta se întâmplă cu sentimentul ăsta.Şi simt.Chiar şi atunci când nu gândesc...îl simt, e undeva în zona asta : <3

joi, 11 februarie 2010

Semnificaţie

De azi voi începe să aleg diferite citate,pe care voi,chiar şi eu să le argumentăm împreună.

1. Nu ai libertatea să alegi în dragoste.
-Camil Petrescu în Act veneţian-
Ce înţelegeţi prin asta?
Eu înţeleg că nu depinde de noi să alegem un anumit lucru,ci el să ne aleagă pe noi.Acea libertate se referă la şansa probabil redusă de a putea alege dragostea.Mai degrabă ea ne alege pe noi.

miercuri, 10 februarie 2010

Adresare către "Divinitate"

În jurul meu e numai haos.Viscol,moarte,frig,tristeţe şi lacrimi.
Ieri am aflat că a murit nu ştiu cine.Azi la fel.
Cea mai bună prietenă a mea e suspectă de cancer,infectată cu HPV.
Dacă aş putea,Doamne,să îţi trimit o scrisoare,aş face-o cu cel mai mare drag.
 În primul rând ţi-aş spune că dacă vrei cu adevărat credinţa în supuşii tăi,dar de fapt noi suntem egali,dar te crezi mai mare şi mai tare,revin...dacă  vrei cu adevărat credinţa în supuşii tăi,atunci nu-i mai face să sufere.Ne trimiţi uragane,cutremure,viscole...Ne trimiţi cutia Pandorei şi cad în plasa ei oameni nevinovaţi.Ar trebui să iei hoţi şi criminali să-i judeci,nu vieţi de oameni nevinovaţi...Ar trebui să-i iei la tine pe ei,şi pe noi să ne faci nemuritori,nu să ne desparţi cu moartea şi să începem să te urâm pt. asta.Eşti rău,Doamne,eşti rău.




Te comporţi naşpa ca un copil imatur şi ne faci pe noi jucăriile tale.
Eşti rău,Doamne,eşti rău.

marți, 9 februarie 2010

Song of the week

Acest Do....

Fragment din cap.2-Eliberare,Jurnal Adolescentin de Teodora Udrea
Seara se lăsa atât de greu la fel cum a trecut şi ziua asta veşnică.Plictiseala din mine nu mai avea limite,încât am început să scriu un text cu note şi apoi să-l cânt.Era seara mea de folk.Şi seara asta magică a sunat aşa cu început de Do
Păşesc,păşesc într-o lume în care florile mor
Într-un univers,univers în care totu-i trecător.
În  timpul acesta cât mi-a fost dat a trăi
Aş vrea măcar o dată să mai am puterea de-a iubi...
Aş vrea măcar un înger să-mi spulbere tristeţi.
Iar sufletul să-mi aline de-amarele săgeţi.
Încerc să uit ce-a fost cândva-ntre noi
Ard amintiri şi visul unei nopţi de toamnă-n doi.
Aştept doar o lumină să mă-ndrume spre viitor,
Să mă scoată din acest trecut de-pururi neiertător.
Aştept o şoaptă dulce,un strop de fericire
Un cânt duis învăluit de-a ta iubire....
sfârşindu-se,la fel, cu Do.

sâmbătă, 6 februarie 2010

Fragment

 Fragment din cap.1-Cugetări,Jurnal Adolescentin de Teodora Udrea

Se numeşte capcană a sufletului.Spunem că am întâlnit dragostea,pe parcurs suferim şi spunem că dragostea ne-a distrus.De ce?Nu am îndrăznit să recunoaştem adevărata ei identitate şi o confundăm cu surorile ei,plăcerea şi obsesia.Dragostea nu ne-a distrus.Nu e ea de vină pentru prostia noastră de a o căuta înainte de vreme.
Şi asta a fost tot.Oboseala mă cunfunda în patul meu moale printr-o cădere perpetuă şi gata.

„Cortina s-a tras,e vremea spectacolului.”
Cădeam într-un abis.Eram singură.N-am îndrăznit să ţip.Totul era negru,dar puteam să văd orice în ciuda întunericului care mă învăluia.Nu ţineam cont de noţiunea timpului.Şi asta a fost tot.

vineri, 5 februarie 2010

Jurnal Adolescentin de Teodora Udrea


Fragment care surprinde confesiunile prietenei mele K.,dimineata la o cafea:



„Am rămas blocată că m-a sunat.Nu mă aşteptam să dea vreun semn de viaţă.În fine,s-a reîntors în România,asta contează!Ţin mintea ultima dată când l-am văzut.
Ne-am plimbat ore întregi prin Cişmigiu şi fumam întruna ca doi proşti.Eram foarte îndrăgostită de el şi bănuiesc că şi el de mine.Acolo,la Cetate,m-a lăsat sus şi el a coborât şi a început să cânte la chitară uitându-se la mine.A fost şi penibil şi amuzant şi nespus de feeric.Lumea a început să se adune,să ne urmărească jocul ludic.El cânta Hey there Delilah,iar la refren începuse să fredoneze.Avea o voce extraordinară,parcă ar fi fost un înger rocker,dar tot înger…Când a terminat,lumea a început să aplaude şi să arunce cu bani.După ce a adunat banii şi după ce i-a-nnumărat,50 de lei,m-a sărutat timp de câteva minute,ştii tu, soft and slow.
“Cred că te iubesc.”Atunci mă pregăteam să-i răspund,dar m-a oprit. “Şşşşt.Nu trebuie să spui nimic…ştiu răspunsul.Dar trebuie să-ţi mai spun ceva.Ai mei au vândut casa şi în maxim trei zile ne mutăm.Ne mutăm undeva aproape de Londra.”Atunci rămăsesem cu ochii aţintiţi la el şi credeam că glumeşte.După ce şi-a luat rămas bun,dus a fost…până aseară.A trecut un an şi ceva de atunci.Aseară m-a sunat şi mi-a spus că vrea să ne vedem.Nu vroiam să accept,dar când a început să fredoneze
Would take your breath away, I'd write it all
Even more in love with me you'd fall, we'd have it all

Oh it's what you do to me…
Şi atunci m-a convins…”

-capitolul 2,partea I

miercuri, 3 februarie 2010

Îmi doresc totul.
Îmi doresc un bulldog,ca sa am un prieten ridat şi să-i ofer Nivea Q-10.
Îmi doresc ca Arad să fie lipit de Bucureşti să nu ne mai chinuie distanţa asta.
Îmi doresc ca Cişmigiu să fie grădina amintirilor mele,să fie doar a mea,locul meu de joacă şi sala mea de lectură în aer liber.
Îmi doresc să te transformi în Făt Frumos,să nu te mai ascunzi...
Tastez numele tău şi mii de pagini îmi vorbesc despre tine... Şi tu nu eşti nicăieri, Făt Frumos... Şi nici măcar Zmeul nu mai e printre noi... Aşa aş fi fost sigur că ai existat... Ai plecat, Făt Frumos, şi ai luat cu tine şi Binele şï Răul... Te urăsc, Făt Frumos... Te urăsc!  
Vama veche -Scrisoare către Făt Frumos
Îmi doresc să nu îmbătrânesc niciodată,dar mi-e cu putinţă.


Şi totuşi îmi doresc totul.Câteodată simt că am totul,dar de fapt nu am nimic.